Prima mea parere despre o carte, facuta vreodata pe un blog etc., este despre un roman de dragoste dar mai atipic, pentru ca povestea dintre cele doua personaje principale nu se termina cum as fi vrut eu: cu un happy ending. De ce? Pentru ca pe vremea cand autorul a scris aceste fragmente, 3 la numar si anume Privind viata, Adela si Amintiri din copilarie, oamenii din acea vreme nu insistau prea mult in dragoste, ca in zilele noastre.
Lucru pe care l-am spus mai sus, parerea mea fiind ca nu se stia lupta pentru dragoste, prin anii 1900, din timiditate, diferenta de varsta creata ca un esantion prea mare…

In Privind Viata, autorul isi scrie trairile din perioada adolescentei pana la varsta de 40 si ceva de ani, unde mai mult rememoreza sau mai bine zis isi concluzioneaza propria viata, oamenii ce il inconjoara, relatiile dintre femei si barbati si in special dragostea.
In urmatorul capitol, Adela, autorul deja constientizeaza trecerea intr-o noua etapa a vietii sale, cand din tanarul de 20 si ceva de ani care avea grija de fetita unor cunostinte, ajunge la varsta de 40 si ceva de ani, unde o intalneste pe Adela care din acea fetita cu parul blond carliontat a devenit o femeie maritata si divortata si totusi reiau prietenia. Lucrurile fac ca el sa plece cu afaceri in strainatate si iar se indeparteaza o vreme de ea. In toata perioada aceea absenta, ea se casatoreste, el afland printr-o instiintare de pasul ei. Afla ca a divortat la scurt timp dupa casatorie. Plimbarile, anumite activitati pe care le faceau inainte de plecarea lui se reiau, dar acum cu o oarecare restrangere din partea fiecaruia. El simte ca o iubeste dar totodata crede ca este prea in varsta pentru ea, iar ea asteapta ca el sa faca un pas hotarat si demonstrativ, fiind nedumerita de purtarile si sentimentele lui. Povestea se termina, dupa cum spuneam la inceput, nu ca in orice roman de dragoste cu final fericit. Ea se muta din sat impreuna cu mama ei, tot asteptand un semn definitoriu in ultima clipa dar el alege sa o lase sa plece, astfel scapandu-i printre degete dragostea traita o viata.
Ultimul capitol al cartii se numeste Amintiri din copilarie. Reprezinta scrisori ce dateaza din 1911, trimise unui prieten, prezentate fara nici o corectie a scrisului. Acest ultim capitol ce incheie cartea, se doreste a fi un document prezentat frumos, pentru intelegerea unei epoci si a unui om simplu. Concluzia mea personala:

Adela mi s-a parut o carte interesanta, in ciuda faptului ca poate parea usor plictisitoare, pentru ca nu se intampla lucruri majore in continutul ei, dar am urmarit povestea pana la sfarsit in speranta unui final pe gustul meu in ceea ce priveste o poveste de dragoste, cu fericire si emotii bune. Nu a fost sa fie asa, dar m-a tinut focusata.
Din colectia „Biblioteca pentru toti”, fondata in 1895 si relansata in 2009 de Jurnalul National si Litera, editie ingrijita de Editura Minerva, Bucuresti,1987

Discuss with us :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s